Posted by & filed under Articole.

 

 

Odată cu progresul tehnico-științific și migrarea oamenilor către orașe creșterea numărului de persoane pe metru pătrat, omul este expus din ce în ce mai multor factori stresanți (agenți cauzatori ai stresului). Nivelurile ridicate ale acestora pot duce la variate modificări ale sănătății fizice (dureri de spate, spasme musculare, dureri de cap, disfuncție erectilă, dureri musculare, etc), psihice (furie, anxietate, depresie, oboseală, probleme de concentrare, etc) și comportamentale (abuz de alcool, tutun, droguri, etc) ale omului. Unul din efectele stresului, condiționat și de alți factori predispozanți, are efect și asupra cavității bucale prin Bruxism.

Cavitatea bucală îndeplinește pe lângă funcțiile masticatorie, fonetică și fizionomică și pe cea expresiv-emoțională.

În cazul pacienților cu bruxism, cavitatea orală este utilizată ca mijloc de eliberare a stărilor psihice tensionale sau stresante din cadrul manifestărilor emoționale individuale de origine psihică sau fizică.

Bruxismul denumit popular “scrâșnitul dinților” reprezintă o formă de parafuncție (utilizarea dinților pentru alte activități decât cea fiziologică de masticație) a aparatului dento-maxilar determinată de hiperactivitatea mușchilor masticatori cu afectarea: morfologiei arcadelor dentare, parodonțiului marginal și articulației temporo-mandibulare.

Bruxismul este prezent atât la copiii cu dentiție deciduală (temporară) sau mixtă, cât și la adulți.

În cazul copiilor este mai frecvent până la vârsta de 12 ani și nu este însoțit de modificări patologice la nivelul aparatului dento-maxilar, însă există și situații în care acesta capătă forme disfuncționale și necesită intervenția medicului dentist pentru înlăturarea sau ameliorarea sa.

Majoritatea bruxomanilor nu sunt conștienți de prezența patologiei.

În dependență de unele diferențe în manifestările clinice bruxismul poate fi: nocturn, diurn, centric și excentric.

 

Manifestările clinice generale ale bruxismului sunt:

1.Scrâșnitul dinților

-reprezintă un zgomot caracteristic și este primul semn de bruxism care poate alerta pacientul sau pe apropiații acestuia.

-se consideră că amplitudinea zgomotelor este direct proporțională cu forța de contracție musculară și cu numărul perechilor de dinți care realizează rapoarte de ocluzie.

-se manifestă noaptea (în timpul somnului) sau ziua (în perioadele de activitate stresantă maximă psihică sau fizică).

 

2.Uzura dentară

–  reprezintă semnul major al bruxismului;

– duce la ștergerea reliefului ocluzal, la reducerea înălțimii coronare, la mărirea și lărgirea suprafețelor ocluzale ale dinților posteriori (fig.2), în unele cazuri poate fi distrusă întreaga coroană a dintelui și se poate asocia cu boselarea proceselor alveolare.

–  prezența leziunilor cervicale non-carioase (abfracție) caracteristice (fig.1).

– pot apărea fisuri și fracturi dentare fără legătură cu vreun traumatism în antecedente.

 

fig1

Fig, 1 Sageata neagră – leziune cervicală necarioasă

Săgeata albă – fractura dentară1

 

fgi2

fig.2 Ștergerea reliefului ocluzal2

 

fig3

fig.3 Manifestările clinice cele mai frecvente în Bruxism3

            3.Modificări parodontale

            – Clinic se prezintă sub formă de retracție gingivală asociată cu atrofie alveolară și mobilitate dentară. (fig.3)

4.Semne musculare

– Hipertrofia și hipotonia mușchilor masticatori, în special al maseterului, se asociază cu oboseala lor și cu durere pe care pacienții le percep la trezire sau la primele ore ale dimineții.

fig4

fig.4 Hipertrofie maseterină bilaterală4

– Durerea poate fi resimțită ca o jenă, o tensiune, un disconfort cel mai frecvent cu localizare maseterină și se asociază uneori cu dificultăți la deschiderea gurii care dispar pe parcursul zilei.

5.Leziuni ale țesuturilor moi orale

– Se produc leziuni ale țesuturilor moi prin mușcare, de obicei localizate pe mucoasa jugală (obrazului) la nivelul planului de ocluzie.

6.Fracturi și decimentări ale restaurațiilor protetice

7.Modificări ale oaselor maxilare

            – Remodelarea osoasă se manifestă prin prezența de exostoze pe versanții vestibulari ai proceselor alveolare.

fig6

fig.5 Exostoze osoase5

Tratament :

Pentru a crește rata de reușită a tratamentului este necesar ca pacientul să conștientizeze prezența afecțiunii și determinarea momentelor de manifestarea maximă a ei.

Tratamentul bruxismului este de lungă durată iar începutul se axează pe managementul comportamentului cotidian al pacientului prin controlul stresului, determina-rea și îndepărtarea/reducerea de comun acord cu pacientul a unor posibili factori excitanți cum ar fi: consumul excesiv de alcool, de tutun, de cafea, surmenajul, etc.

În functie de situație, se poate prescrie medicație antidepresivă, anxiolitică, miorelaxantă și antiinflamatorie.

Elementul esențial în tratamentul Bruxismului este echilibrarea ocluzală, ea determină scăderea hiperactivității mușchilor masticatori și obținerea unui număr cât mai mare de contacte ocluzale de intensitate egală în intercuspidarea maximă. Echilibrarea ocluzală se face prin : șlefuire selectivă, restaurări protetice și/sau prin intermediul gutierei.

 

 

Surse poze:

  1. The Bruxism Triad – Jeffrey S. Rouse, DDS; September 2015 RN – Expires September 30th, 2018; Inside Dental Assisting
  2. http://www.seattlechildrens.org/kids-health/parents/general-health/your-kids-sleep/bruxism-(teeth-grinding-or-clenching)
  3. http://hatamiandentistry.com/2016/07/15/what-is-bruxism/
  4. http://www.holistic-healing-information.com/teeth-grinding.html
  5. https://en.wikipedia.org/wiki/Buccal_exostosis

Articol de Dr. Ceban Vladimir