În termeni medicali abcesul este o colecție de exudat purulent (materie lichidă vâscoasă, de culoare galbenă-verzuie formată din microbi și rămășițe de leucocite) bine delimitat de țesuturile vecine printr-o membrană de țesut conjunctiv, aceasta fiind modalitatea prin care organismul încearcă să lupte cu infecția, limitându-i dispersia.

 

Organismul uman este tapetat de un strat (film) subțire de bacterii, în profunzimea sa (țesuturile care nu au legătură cu aerul) fiind lipsit de ele. Crearea unei căi de comunicare dintre mediul extern și profunzimea organismului are ca rezultat diseminarea bacteriană. Organismul sănătos reacționează la invazia microbiană ce se manifestă inițial printr-un puseu acut congestiv (aflux excesiv de sânge) care netratat va ajunge la unul purulent. În lupta dintre sistemului imun cu agentul patogen (microorganismele) cel dintâi va încerca să limiteze diseminarea celuilat astfel constituindu-se abcesul.

 

În cavitatea bucală, având dintele ca centru de diseminare, întâlnim următoarele tipuri de abcese:

 

  • abcesul gingival (este afectat doar țesutul gingival, fără a fi afectat țesutul de susținere al dintelui (parodontal), localizat la nivelul marginii gingivale libere sau a papilei interdentare) (1)

fig1

 

  • abcesul parodontal lateral (are ca punct de plecare o pungă parodontală (buzunar ce se crează între dinte și țesutul adiacent) și reprezintă o afectare a parodonțiului lateral) (2)

Fig2

 

  • abcesul pericoronarian (implică țesutul ce înconjoară coroana dinților semiincluși (care nu au erupt complet pe arcadă)) (3)

Fig3

 

  • abcesul parodonal apical (este afectarea parodonțiului apical (de la vârful rădăcinii)) (4)

fig4

 

Cele mai frecvent întâlnite în practica medicală stomatologică sunt abcesul parodontal apical, urmat de cel lateral.

 

Abcesul parodontal apical reprezintă în majoritatea cazurilor o complicație a cariei complicate (proces carios care a depășit țesuturile dure dentare și a infectat pulpa dentară).

 

SIMPTOMATOLOGIE:

 

  • Tumefacția regiunii interesate și o mucoasă mai intens colorată.
  • Tegumentele acoperitoare sunt congestionate, lucioase și destinse.
  • Durerea poate apărea spontan sau ca rezultat al actului masticator (atingerea dintelui), este foarte intensă și are un caracter pulsatil.
  • Starea generală este alterată cu febră (39˚-40˚), frisoane, puls accelerat, cefalee permanentă, inapetență, insomnie și uneori constipație.
  • Crește mobilitatea dintelui.
  • În cazul molarilor mandibulari ei fiind în vecinătatea inserțiilor musculare apare Trismusul (limitarea deschiderii gurii) sau pot apărea tulburări de deglutiție.
  • Halenă (miros urât din gură).
  • Adenopatie (creștere a ganglionilor limfatici).

 

Netratat abcesul dentar poate evolua spre:

 

  • Resorbție și vindecare temporară.
  • Fistulizare (crearea unei căi de drenaj între zona de colecția purulentă și exteriorul) la suprafața mucozală sau la tegumentele faciale.
  • Supurația zonelor mai profunde cervico-faciale.
  • Osteomielită (infecția osoasă).

 

TRATAMENT:

 

Orice abces necesită sa fie drenat. În cazul abcesului parodontal apical drenajul poate fi efectuat:

-endodonic (calea de eliminare va fi prin interiorul dintelui),

-transosos (se crează un canal în os în dreptul apexului (vârful rădăcinii) dintelui),

-incizie mucozală,

-prin alveola dentară (după extracția dintelui alveola rămâne liberă).

 

În funcție de situația clinică medicul dentist va prescrie antiinflamatoare și antibiotice.

 

Odată ce abcesul a fost drenat și fenomenele acute s-au redus este obligatorie eliminarea factorului cauzal. Aceasta poate fi conservatoare (dintele implicat poate fi tratat endodontic sau prin rezecție apicală) sau radicală (extracția dintelui atunci când acesta nu mai poate fi tratat).

 

Un mijloc foarte util pentru evaluarea situației clinice este radiografia.

 

PREVENȚIA :

 

  • Igiena orală corect efectuată.
  • Tratamentul cariilor simple.
  • Controalele periodice.

Autor: Dr. Vladimir Ceban