Maxilarele pot suferi procese de necroza, sub acţiunea diverşilor agenţi chimici sau fizici, care, prin tulburări circulatorii, duc la deficienţe în nutriţia osului, urmate de mortificarea unor segmente mai mult sau mai putin întinse. Procesul de necroză toxică se complică de obicei prin supra adăugarea infecţiei.
NECROZELE PRIN AGENŢI CHIMICI
Se produc în intoxicaţiile cu arsenic, mercur, fosfor.
– Necroza arsenicală apare uneori ca un accident al aplicaţiilor de anhidridă arsenioasă, pentru devitalizarea pulpei în tratamentele dentare, prin difuzarea arsenicului, dincolo de apex.
– Necroza mercurială se produce în intoxicaţiile medicamentoase cu diversr preparate mercuriale sau în intoxicaţiile accidentale. Mercurul se elimină prin salivă, putând da mai întâi gingivite, apoi necroză gingivală care, prin suprainfectare secundară, se complică, ajungandu-se la sechestraţie osoasă.
– Necroza fosforica este excepţională; se produce o sechestraţie centrală, înconjurată de os hiperostotic, cu îngroşare periostală. âş
NECROZELE PRIN AGENŢI FIZICI
Survin în urma tratamentului cu raze X, cu radium, după termo- sau electrocauterizare.
- Osteoradionecroza apare ca o complicaţie serioasă şi frecventă a tratamentului cu doze mari de raze X pentru tumorile maligne ale limbii, buzelor sau obrazului, precum şi dupa curieterapie (ace de radium, tuburi de radium în obturatoare) şi după cobaltoterapie; după teleradiumterapie este mult mai rară.
Necroza osoasă este de obicei datorată dozajului şi filtrării defectuoase a razelor X; se poate produce însă şi în aplicaţiile corecte, fiind favorizată de faptul că maxilarele sunt superficiale şi expuse radiaţiilor secundare, care influenţează vitalitatea osului, diminuând sau suprimând procesul de regenerare osoasă, paralizând osteogeneza periostică şi dând tulburări circulatorii importante, care merg până la tromboza vasculară.
Clinic.
Necroza maxilarelor se poate manifesta precoce, după tratamentul cu radiaţii ionizante sau, tardiv, la interval de câteva luni, şi chiar la 1 — 2 ani de la roentgenterapie.
Primul semn clinic este adesea o durere dentară; dacă se face extracţia dintelui, se observă ca alveola nu se închide, supurează, apare tumefacţia inflamatorie a părţilor moi, trismus. Osul necrozat se denudează parţial, are un aspect alb-cenuşiu sau negricios, este rugos şi adesea dur (eburnat).
Porţiunea de os mortificat se izolează extrem de încet de osul sănătos, sechestrul rămânând multă vreme dezgolit şi fixat la maxilar. Frecvent se produc fracturi patologice.
Radiografia arată imaginea de osteomielita necrotică cu sechestru mare, cu limite neprecise, sub forma unei pete neregulate, de o radioopacitate mult mai intensă decat osul normal.
- Necroza prin termo sau electrocoagulare este o necroză de combustie sau de coagulare, care se produce în cauterizarea tumorilor. Procesul necrotic se limitează de obicei la porţiunea de os atinsă, iar după eliminarea acesteia sub formă de sechestre, urmează regenerarea osoasă şi cicatrizarea plăgii.
TRATAMENTUL NECROZELOR MAXILARELOR
Tratamentul profilactic.
Pentru prevenirea necrozelor toxice ale maxilarelor, în timpul tratamentelor cu diversele preparate medicamentoase, mercuriale şi arsenicale sau în vederea roentgen şi radiumterapiei se va face o asanare minuţioasă a cavităţii bucale (detartraj, extracţia resturilor radiculare, obturaţia cariilor) şi se va menţine o igienă riguroasă.
Asanarea şi igiena cavităţii bucale trebuie strict respectată la muncitorii din mediile toxice. In aplicaţiile de raze X sau radium se vor înlătura lucrările protetice metalice, care pot provoca radiaţii secundare deosebit de nocive. Dozajul şi filtrarea iradierii vor fi riguros controlate. Dupa aplicarea iradierii se vor evita pentru o perioadă de timp, de aproximativ 6 luni, orice tratamente chirurgicale şi chiar extracţiile dentare, spre a nu declanşa radionecroza.
Tratament curativ.
Dacă osteonecroza s-a produs, se va aplica un tratament antiinfecţios general şi local: antibiotice, spălături bucale slab antiseptice, spre a limita extensia procesului şi a preveni complicaţiile. Tratamentul chirurgical constă în înlăturarea sechestrelor şi se va face numai după limitarea şi izolarea lor de osul sănătos. Se vor evita intervenţiile traumatizante şi chiuretajele intempestive, care favorizează devitalizarea şi a altor porţiuni osoase. Se va face imobilizarea preventivă.
